Tata bogat, tata sarac – Robert T. Kiyosaki

Cartea din titlu mi-a fost inmanata drept cadou de ziua mea. Trebuie sa recunosc ca la o petrecere ca-n liceu, un cadou ca asta e amuzant. Ce-i drept, noi am trecut cu vreo 7 ani de majorat, dar suntem inca tineri la suflet si … la minte. Dar sa va zic despre ce-i cartea.

Cartea e un fel de educatie financiara pentru copii. Sau ma rog, pentru cei neinitiati in tainele banilor. Cartea ne invata pe nesimtite cum trebuie sa ne largim cercul banilor ca sa putem sta relaxati la un moment dat. Altfel spus, trebuie sa folosim banii ca sa generam alti bani si niciodata sa nu cheltuim bani pe care nu-i putem face la loc usor. Ce se sugereaza in carte ar fi ceva de genul: daca vreau un MacBook Pro (si vreau), sa investesc banii pe care-i am in ceva care sa genereze suma necesara achizitionarii laptopului mult iubit si aberant de scump. Si cam are dreptate ficiorelul Robert la faza asta, numai ca… e destul de greu.

Pe de alta parte, cartea face referire si la faptul ca investitiile sunt ceva ce se invata in general pe calea cea mai naspa, adica din propriile greseli. Deci daca vrei sa reusesti in domeniul asta, trebuie sa iti formezi experienta prin esecuri si sa nu te dai niciodata batut. In traducerea in romana se intelege cumva ca educatia nu-i cel mai bun mod de a obtine o independenta financiara. Ma gandesc ca-n varianta originala nu asta era ideea, dar cine poate sti? Americanii sunt ciudati de fel, iar cartea e scrisa de un american, pentru americani.

Totusi, o lectura buna care sa te trezeasca la realitate: daca iti cheltui banii fara ca acestia sa faca “pui”, vei fi mereu prins in ceea ce autorul o numeste “cursa sobolanului”. Ban la ban si paduche la golan, zice o vorba romaneasca.

Cu cine votez la alegerile prezidentiale

Multi dintre cunoscuti ma intreaba cu cine votez duminica la prezidentiale. Nu ma mai intreaba nimeni demult daca ma duc la vot, ca-i clar ca nu renunt la singurul instrument de batalie democratica impotriva propagandei din media. Ca da, prostimea nu voteaza, voteaza Antenele, galetusele, primarii, preotii si alti “trend-setteri” ai prostimii.

O votez pe Monica Macovei. Mi se pare un om politic indeajuns de experimentat incat sa reprezinte interesele Romaniei la cel mai inalt nivel. Are capacitatea oratorica bine dezvoltata, reusind sa tina discursuri coerente, bine argumentate si usor de inteles pentru majoritatea. Aici, trebuie sa o compar cu personajul pe care l-as fi vrut presedinte dar nu candideaza: Mihai Razvan Ungureanu. El vorbeste pentru intelectuali si este greu de inteles pentru cei cu putina cultura generala. Referintele pe care le strecoara MRU in discursuri sunt extrase din sute de mii de pagini citite. Monica Macovei, in schimb, se foloseste de o mare putere empatica pentru a-si cenzura “apucaturile” derutante pentru prostime.

Monica Macovei are un CV curat, fara scandaluri media legate de gainarii sau tunuri. Si-a indeplinit cu obrazul curat atributiile din Parlamentul European si functia de Ministru al Justitiei. Chiar daca nu s-a inteles in final cu PDL sau cu Basescu, n-a stat prea mult pe sticla sa se manjeasca. Chiar si in campania mizerabila de acum, Monica nu s-a bagat in troaca lor si n-a inceput sa arunce rahat cu lopata in stanga si in dreapta. Ea si-a prezentat perspectiva, realizarile, planurile. A avut, din punctul meu de vedere, cea mai curata campanie pe care am vazut-o vreodata in tara asta. Si asta probabil fiindca nu are un partid in spate, ci doar oameni care cred in ea si in viziunea ei pentru Romania.

Eu chiar incep sa cred din ce in ce mai tare ca Monica poate ajunge in turul 2 printr-o minune care sa marcheze un nou inceput in Romania. Nu, nu pentru ca ar fi ea mesia tarii, ci pentru ca ar insemna ca in sfarsit, oamenii activi ii depasesc pe pensionari, oamenii destepti pe inculti, oamenii care vor sa munceasca cinstit pe cei care asteapta sa li se dea.

Cum activezi debug-ul prin WiFi

Nu am fost niciodata curios sa aflu cum se poate face debug prin WiFi pe terminalele Android, dar am fost obligat sa invat. Si ma gandeam ca sunt multi developeri care folosesc legatura prin cablu desi nu e neaparat necesara. Si adevarata problema apare cand te impiedici de cablul prin care ti-ai conectat tableta sau telefonul la PC, pentru ca atunci fie:

  • risti sa te arunci la pamant de parc-ai fi gasit bani
  • arunci device-ul la distante considerabile si te rogi sa nu se crape ca un iPhone cazut din buzunar

Oricum ar fi, rezultatul e tot ala, ca dupa cateva trante, biata mufa USB de la device va avea probleme mari. Asadar, de cele mai multe ori e convenabil sa fii legat de nimic. Metoda pentru debug prin WiFi nu sa aveti drepturi de root pe device, asa incat, pasii sunt urmatorii:

  1. Conectati device-ul cu un cablu si scrieti intr-o consola:

    adb tcpip 5555

  2. Puteti sa scapati de cablu
  3. Cautati adresa de IP a device-ului (settings>WiFi>click pe reteaua conectata)
  4. Scrieti in consola:

    adb connect <adresa_ip>

  5. Enjoy

 

Hotul de carti – Markus Zusak

Nu ma pricep la recenzii de carti si prefer sa-i las pe cei din domeniu sa se ocupe de asta. Eu citesc de placere si n-am opinii avizate. In schimb am opinii…

Hotul de carti e o carte pe care am citit-o dupa ce am vazut 1% din film. Adica ne uitam toti la film, da` eu mai mult dormeam. Am prins asa cateva scene din film, parea dragut, asa ca am zis sa iau repede cartea s-o citesc. Inca nu-mi stricasem povestea cu spoilere asa ca a fost bine.

Povestea e plasata temporal in timpul celui de-al doilea razboi mondial si spatial, langa Munchen. Ilustreaza o Germanie saraca sau saracita de Hitler, in care lupta pentru supravietuire ia forme ciudate. Sigur, cel mai bun narator pentru lupta asta e insasi moartea, cea care ii primeste cu bratele deschise pe cei care au renuntat la batalie. Mi-a placut teribil stilul sec al naratorului care intervine discret (dar des) cu mici spoilere amuzante.

Hotul de carti e personajul principal al povestii desi porecla e total nedreapta. In fapt, hotul de carti nu fura decat cateva carti. Un obicei prost, de altfel, dar nici pe departe nu e o trasatura definitorie pentu Liesel. Fetita le fura pentru ca vrea sa citeasca, sa invete, sa evolueze. Dar dincolo de asta, povestea ei e una trista, care implica adoptie, evrei refugiati, o dragoste neimplinita, hotie, moartea fratelui, moartea familiei adoptive, moartea intregului cartier… moartea.

Cartea e usor de citit si povestea te captiveaza, mai ales daca esti pasionat de razboi. Sau daca inca n-ai iertat nemtii pentru aroganta lor de-atunci (si de acum).

PS: Vand cartea Hotul de carti.

PS2: Am scapat-o de 2 ori in gradina botanica din Cluj, dar e in continuare citibila si povestea nu a fost afectata.

13 din nou

De ceva vreme, la mine toate incep in 13.  Nu consider ca a fost vreodata ghinionist ce-a inceput in 13, ba din contra, a fost chiar frumos!

De aceea m-am gandit sa-mi asum reinceperea blogului tot intr-o zi simbolica. Poate asa ma voi tine si eu mai mult :)

De data asta am sa va scriu, pe langa chestiile personale (ca de-aia-i blog) si cateva lucruri despre Software Development, Carti, Evenimente, Politica si … proiectele mele. N-am momentan alte subiecte-n cap dar daca exista sugestii, pe mine nu ma dor tastele sa va scriu. Pana la urma, daca mai e cineva care sa-si aduca aminte: Vorbesc tastele fara mine!