QuadroQ

Vorbesc tastele fără mine
QuadroQ - Matei Suica

March 7th, 2013

Ne trebuie purtatori de pantofi

6 Comments, blog, by QuadroQ.

N-as fi scris despre chestia asta in conditii obisnuite pentru ca nu ma consider un mare fan al “ambalajelor” umane. Nu dau prea mare importanta nici hainelor, nici incaltamintei si aproape niciodata accesoriilor. Mi-am luat-o de multe ori in freza intr-o societate in care “haina il face” pe om, dar cred in continuare cu tarie ca e mult mai importanta comoditatea mea decat modul in care se uita ceilalti la mine. Plus ca detest preturile umflate pe care le au in general chestiile “de firma”. Si uite asa, ajungem la problema care m-a determinat sa scriu.

Pe un site de incaltaminte (si cred ca si haine) era odata la reducere o pereche de pantofi dubiosi de-o firma recunoscuta international. Am zis ca-i destul de mic pretul pentru cat sunt eu dispus sa dau si am fost incurajat de “brand” sa apas butonul comanda. De marime n-am ce sa carcotesc, is pe piciorul meu turnati… si nu prea. Papucul de pe piciorul drept, desi de-acelasi numar ca acela stang, nu sta bine niciodata. Ieri insa, perechea asta si-a atins apogeul facandu-mi o batatura imensa la piciorul drept. Acum merg schiopatand si injur in gand producatorul si ma intreb de ce nu m-oi fi dus eu la magazin sa ii probez inainte sa-i cumpar… Poate mi-as fi dat seama ca nu stau bine, poate nu. Cert este ca din fundul patului de unde am comandat eu perechea, n-aveam cum sa stiu ca-s niste nenorociri de pantofi… Cum as fi putut sti?

testator-pantofi-national

Uite aici vine Leofex cu o posibila solutie ca sa-ti faci o idee despre ce cumperi inainte sa cumperi. Ei cauta niste oameni sa le testeze cate o saptamana incaltamintea si-apoi sa-si dea cu parerea pe 3 planuri: Aspect, Comoditate, Mix&match. Poate daca astia de unde am luat eu chestiile alea rozatoare ar fi avut ceva de genul asta, le-ar fi spus cineva ca la capitolul comoditate, pantofii aia sunt PRAF. Eh, la Leofex nu se asteapta nimeni la ceva de genul asta pentru ca din ce-am vazut eu, se lucreaza numai cu incaltaminte de calitate (a se citi “piele”, a nu se citi “scumpa). Totusi, nu poti sti sigur pana nu-i poarta cineva. Cum era vorba aia care zicea ca trebuie sa mergi 1000 de mile in pantofii cuiva ca sa-l intelegi…

Ei bine, daca va simtiti in forma si vreti sa testati noua colectie primavara-vara 2013, trebuie sa va inscrieti ca “shoe tester” si daca veti avea norocul sa fiti una dintre cele 20 de persoane alese, veti intocmi un raport de “purtabilitate” dupa o saptamana de purtat pantofii. Va rog din suflet sa fiti cat mai obiectivi, ca sa nu mai treaca nimeni prin ce-am trecut eu cu experienta mea traumatizanta! Gasiti mai multe povesti savuroase pe pagina de Facebook, sa vedeti ca se dau cartile pe fata: cinstea inainte de toate. A da, remuneratia pentru efortul vostru va fi de 150 de lei, iar daca o sa intrati pe site-ul cu pricina, veti vedea si cat valoreaza 150 de lei in incaltaminte de calitate atunci cand nu platesti un brand mai mult decat e cazul.

Nu conteaza orasul, dar conteaza sa va incadrati cu inscrierea pana la sfarsitul lunii!

Abia astept sa citesc opiniile, ca vreau sa comand ceva!… Ce credeti ca mi s-ar potrivi?

Ma gandeam mai demult sa-mi schimb hard-disk-ul de la laptop cu un SSD pentru un castig semnificativ de viteza. Eu nu am prea mare nevoie de spatiu de stocare, ca oricum nu tin prea multe chestii local. Pozele-s in cloud la Google, documentele ocupa foarte putin si majoritatea sunt oricum stocate tot in cloud, iar muzica si filme nu detin. Daca fac pe piratul, ma uit si sterg…

Si cum ma invarteam eu asa dupa un SSD, am vazut cat pot fi de scumpe. Ai doamne, pai da` costa unu cat jumatate  de laptop… nu se merita asa! Atunci m-am gandit: ce-ar fi daca as pune un SSD mic si as pastra si HDD actual, ca sa instalez chestiile mai putin importante pe HDD si chestiile mai importante, ca sistemul de operare, pe SSD. Un fel de struto-camila, un Hybrid Disk spart in doua! Ce idee geniala, dar un de poti sa inghesui in saracul laptop, inca un hard-disk, ca nu-i loc!

Ei bine dragilor, ganditi-va bine daca voi chiar aveti nevoie de DVD Drive… Eu n-am. Am folosit unitatea opticare de maxim 5 ori, ca sa fac CD-uri cu manele muzica house pentru masina. In rest, nu-mi ajuta la fix nimic. Acum toate treburile-s pe stick-uri sau alte unitati conectate prin USB. Chiar si sistemul de operare tot de pe stick il instalez, asa ca pot sa scap de DVD Drive fara remuscari.hdd-drive-caddy-dvd

Si acum vine legatura: ca sa pui un hard-disk in locul unde era unitatea optica, e nevoie de un soi de adaptor. Va amintesc ca si unitatea optica merge tot pe sistemul SATA, cu aceeasi priza de alimentare, dar are dimensiunea un pic ciudata. E un fel de trapez decazut in disgratie, mai mare decat un hard-disk. Ca sa puteti pune in siguranta un hard acolo, va trebuie ceea e se cheama: HDD Hard Drive Caddy for CD / DVD-ROM Optical Bay. Un HDD Caddy e un dispozitiv de “fixare” a HDD in laptopuri ca sa stea teapan cand iti plimbi laptopul dimineata la baie sa citesti stirile. Eh, pentru operatiunea de a inlocui DVD Drive-ul cu un HDD, iti trebuie evident unul in forma raposatului.

Un HDD Caddy in forma de DVD Rom il gasiti destul de ieftin pe eBay sau Amazon, dar atentie: uitati-va bine sa fie pe dimensiunile modelului vostru de laptop. Exista vaga posibilitate ca unele laptopuri mai cu mot sa aiba forme diverse de DVD Rom, luati aminte!  Preturile sunt extrem de rezonabile, undeva la 50-60 de lei va puteti lua un astfel de adaptor, bani pe care cred ca-i recuperati daca vindeti unitatea optica unui sarman caruia i s-a stricat. Desigur, o puteti pastra in caz de rastriste, dar chiar mai credeti ca va face cineva pasul inapoi la DVD, cand exista oricum Blue-Ray deja?

Ce ziceti, renuntam la DVD si ne mai punem un HDD, eventual SSD? Eu asa planuiesc…

Foarte complicat. Sistemul e invechit si pe toti ii doare-n dos. Nu ca ar costa mare lucru sa-l aduci cat de cat dincolo de anii’90 ci pentru ca pur si simplu nu intereseaza pe nimeni. Am donat o singura data sange, in Iasi, unde am fost oripilat de inapoierea de care da dovada partea organizatorica a centrului de transfuzii. Fisele si analizele se tin fizic, in arhive, iar ordonarea se face cu un numar dat de la triaj, scris pe foi reciclate (macar atata bun, ca le recicleaza).

Stiind asta, am sunat sa ma interesez la Sibiu, ce pasi trebuie sa urmez ca sa donez sange. Aveam cumva o presimtire ca lucrurile nu vor fi asa de simple. Nu e de parca te-ai duce cu vena la ei si te-ar composta de 400ml de sange. Tu, donator, trebuie sa urmezi niste pasi pentru ca ei nu au niciun fel de sistem de evidenta. De fapt, ma si asteptam la asta,donator-de-sange amintindu-mi duduia care cauta fisele pacientilor in sertare, la Iasi.

Ei bine, ca sa donezi sange la Sibiu trebuie sa ai buletin de identitate de Sibiu (probabil judetul, nu orasul). Si aici deja am facut ochii mari si, amintindu-mi niste glume regionalisme am intrebat: sange de moldovean nu va place? Se pare ca este administrativ imposibil sa donezi sange la Sibiu daca tu (repet tu esti ala care da de buna voie ceva) nu faci dovada ca locuiesti in Sibiu de cel putin 6 luni. Si aici intervin romanismele prin care se “indoaie” putin “legea”: poti lua o adeverinta de la locul de munca prin care sa dovedesti ca esti aici de 6 luni, asta daca ti-o si da.

In plus, ca sa donezi sange in Sibiu, trebuie sa ai o adeverinta de la medicul de familie. Nu mare mi-ar fi mirarea daca ar trebui sa platesc adeverinta aia. Oricum, eu nu o am. Medicul meu de familie e inca in Iasi si momentan n-am de gand sa schimb asta. El are acolo toate fisele mele medicale, stie de mine, nu vad de ce ar trebui sa ma ia in evidenta un oarescare pe aici, doar ca sa elibereze adeverinte “in orb”. Daca ma inscriu maine la un medic de familie aici, stie el ce boli cronice am? Istoricul parintilor? Si daca stie el, aia de la centrul de transfuzii de ce nu stiu? Din nou, aici indoim un pic legea si luam adeverinta de la medicul care ne asigura serviciile medicale la servici. Asta doar pentru ca avem norocul sa fie unul acolo, altfel, nu donezi.

Si aici intervine frustrarea. Eu ca sa dau de buna voie ceva de care au in fiecare zi nevoie niste oameni sa supravietuiasca, trebuie sa fiu pus pe drumuri si sunt conditionat in N feluri. Normal ca, daca n-as fi tocmai un om hotarat de fel, nici nu m-as mai duce. Ca nu ma duc pentru 6 bonuri de masa, ma duc sa contribui la binele oamenilor suferinzi. Nu pot sa le fac spitale, dar pot sa le asigur o punga de sange la operatie.

Oare chiar nu e nimeni cu un minim de interes care sa puna cate un calculator in fiecare centru de transfuzii, sa tina evidenta cui a donat, cand a donat si ce a donat…  ca sa nu ne mai puna pe noi, donatorii pe drumuri? Sa le faca viata usoara si asistentelor alora de acolo si medicilor de familie (in caz ca ies analizele prost, sa ii anunte si pe ei cineva) si donatorilor in sine? Cred ca le trebuie maxim 30 calculatoare sa introduca datele pacientilor si un server cu o baza de date, eventual conectata la alte baze de date din sistem. Nu-si asuma niciun brand responsabilitatea asta de care autoritatile fug, niciun ONG, chiar nimeni ?

March 2nd, 2013

De ce renunt la Orange

2 Comments, Uncategorized, by QuadroQ.

Eram de mult decis sa renunt la abonament si saptamana trecuta am sunat la serviciul clienti sa le spun si lor asta. Tipa de acolo a facut o cerere de reziliere si m-a “avertizat” ca voi fi sunat de la departamentul de vanzari. Cand m-a sunat tipa cu vanzarile m-a intrebat de ce vreau sa renunt la abonament si atunci mi-am amintit totul. Ca sa ramana undeva marturie, va zic si voua:

Prima chestiune urata de care m-am lovit a fost cand am decis ca vreau mai multe minute si mai putin trafic de internet. Aveam Abonament Pantera si optiune Smartphone si vroiam sa-l schimb cu un Delfin de aceeasi valoare: nu s-a putut. De fiecare data cand sunam la Serviciul Clienti mi se spunea ca nu pot schimba cu un abonament de aceeasi valoare, doar cu unul de 15E, cu 6E mai mult decat dadeam. De parca 19E nu le era destul…Say_No_to_Orange

A doua chestie a fost cand lucram in ultimul an de facultate. Aveam deci, destul de putin timp la dispozitie in orele in care Orange Shop-ul era deschis. De fiecare data cand ajungeam in Shop, era o coada incredibila acolo, numa` nu-i scoteau pe oameni afara sa lungeasca coada. Nu tin minte exact ce treaba aveam, dar era musai in Orange Shop, asta stiu. N-am reusit timp de mai bine de o saptamana sa ajung si eu sa vorbesc cu un Gigel din-ala angajat de Orange. Erau 2 oameni in magazinul de desfacere din centrul orasului Iasi. Sigur, zgarcitul de mine nu vroia sa dea 2E sa-si faca o programare la operatorul de telecomunicatii pe care-l sponsoriza deja cu 19E lunar… Ah, ce om sunt si eu…

O alta chestie misto a fost cand am vrut sa-mi schimb telefonul mobil. Am deschis pagina Orange si am inceput sa caut oferte, logat fiind la contul meu. De fiecare data cand dadeam “Prelungire de contract 24 de luni” pretul era mai mare decat la “Abonament nou pe 24 de luni” chiar daca din pretul telefonului se mai scadeau si punctele Thank You. Odata am reusit performanta (nu stiu daca mai am poza) sa obtin un pret mai mare la prelungire de contract decat pretul telefonului LA LIBER! (detalii aici)

 Colac peste pupaza vine episodul in care eu nu mi-am platit factura. De obicei, ca sa platesti facturile, trebuie sa iti vina salariul, ca sa ai bani pe care sa-i dai mai departe. Ei bine, mie nu-mi venise salariul de ceva vreme, asa ca am pus pe hold toate platile. Orange, imi trimite un sms care sa-mi aminteasca faptul ca ei au emis factura, apoi, la cateva zile dupa, imi suspenda abonamentul. Eh, asta el. Mai trece o saptamana si primesc un sms cum ca-s in baza de date a rau-platnicilor in domeniul telecomunicatiilor: e bine, prima factura pe care o intarzii in 4 ani jumate si deja is rau-platnic. Cireasa de pe tort vine cand, dupa inca 2 saptamani, fara niciun fel de “heads-up” din partea Orange, ma trezesc sunat de o firma de recuperatori. Cand raspund, duduia respectiva ma intreaba, cum de altfel ar fi fost firesc sa ma intrebe Orange: Ce s-a intamplat de n-ati reusit sa platiti? Cand credeti ca veti reusi? etc… Un tratament frumos, dar nu din partea operatorului meu de telecomunicatii, ci din partea unei firme externe. Orange se grabea sa-mi ia casa pentru 80 de lei… A stai, n-am casa… :)

Si cea care mi-a confirmat ca trebuie sa scap de haita asta de hiene insetate dupa bani a fost tocmai operatoarea de la Dep. de Vanzari care m-a sunat sa ma convinga sa nu renunt. In mod clasic mi-a facut o oferta destul de buna, pe care de altfel nu mi-ar fi facut-o daca nu vroiam sa reziliez. Ce conta ca plateam 9E pentru 400 min + 400 sms si niste minute nationale? Ce conta ca de cel putin un an de zile am o oferta mult mai proasta ca orice cartelar? Si dupa ce mi-a facut oferta, vazand ca nu ma convinge, a inceput sa ma ia la rost: cum voi compensa eu cele cateva sute de minute vorbite pana acum in Orange? Se uita pe statisticile mele si imi calcula cat ma va costa la alt operator sa vorbesc atatea minute nationale ca sa tin legatura cu cei pe care-i sunam pana acum in Orange. A fost incredibil de tupeista gagica, ca o hiena care te haituieste pana te doboara. N-a renuntat pana cand n-a obtinut  o amanare a deciziei iar a doua oara cand m-a sunat aproape ca m-a facut prost pentru decizia luata. A ambalat cuvantul “prost” in altele mai frumoase, dar la baza, ideea era ca duc lipsa de ratiune pentru ca asa decid.

Asa incat, nu pot decat sa ma bucur ca de pe 1 aprilie nu voi mai avea nicio legatura cu Orange! Si nu, nu e o pacaleala…

March 1st, 2013

Spam Gandul punct info

No Comments, online, by QuadroQ.

spam gandul info

 

 

Stiam ca-s niste caricaturi de jurnalisti la gandul dar nu ma gandeam ca au stacheta atat de jos incat sa faca spam din-asta obosit. Poate totusi fac un gest nobil si inchid mizeria aia de site sa mai iasa si CTP la pensie ca a cam luat-o pe ulei de ceva vreme. Sa accepte si el ca nu-i mai merge mintea ca in tinerete si sa lase niste specialisti de actualitate sa-si dea cu parerea.

Cu gestul asta, Gandul chiar a plecat de la inima mea si l-am pus alaturi de Antena 3 si RTV, in sacul de gunoi media. Apropo, ma uitam zilele trecute cand vorbea Presedintele Romaniei pe Realitatea TV si la a 2 a intrebare au taiat transmisiunea, profesionist, nu ?

Astazi m-am apucat voios sa ma uit prin programele instalate si sa mai “tai din ele, da-le drecu`”. Aveam prea multe chestii pe care nu le mai folosesc de multa vreme si m-am gandit ca daca vine primavara, sa fac un pic de curatenie. Apoi mi-am pus intrebarea: bine, dar cu ce ma incurcau pe mine programele alea, atat de tare incat sa le scot? Spatiu de stocare am, memorie nu consuma daca-s oprite… de ce nu le-oi fi lasat?

Probabil curatenia asta in sistemul de operare e un fel de obicei ramas din vremurile de demult, cand spatiul de stocare era insuficient. Atunci eram oarecum nevoiti sa tinem un numar restrans de programe instalate, ca sa avem loc sa “ne miscam” cu programele pe care chiar le foloseam. Acum, asta nu mai e o scuza. Si totusi ma simt sufocat de aplicatii pe care le-am instalat odata si nu le-am mai folosit de-atunci.android cleaner

La fel e si cu telefonul. Am o gramada de aplicatii pe care le-am instalat mai mult din curiozitate si pe care sistematic le pastrez ca “poate o sa-mi trebuiasca”. N-o sa-mi trebuiasca… nu-mi mai trebuie aplicatia de la BestJobs de cand m-am angajat, dar o am acolo… just in case. Si sunt o tona de alte aplicatii pe care nu le folosesc dar le pastrez. Ba chiar, mi-am instalat MightyText si nu l-am folosit chiar niciodata, dar e inca acolo.

Tot ce pot sa faca aplicatiile astea e sa:

  1. ocupe spatiu, dar asta am stabilit deja ca nu e o problema
  2. ruleze update-uri, iar asta chiar ar fi o problema
  3. ingreuneze utilizarea prin ratacirea aplicatiilor utile intre aplicatii inutile
  4. ma enerveze pe mine existenta lor inutila

Bun, eu m-am apucat sa fac curatenie pe laptop si continui acus cu telefonul, ca asa-s eu: ordonat. Voi considerati ca e util sa faceti din cand in cand o triere si o curatenie sau mai bine lasam totul acolo, sa se adune, ca nu stii cand ai nevoie de ele?

February 27th, 2013

Ce upgrade as face la laptop

No Comments, Gadgets, by QuadroQ.

 Laptopul meu e un gadget destul de performant pentru momentul achizitiei. L-am luat in urma cu un an si ceva, la o promotie Carrefour si chiar daca am avut probleme cu el legate de constructia proasta, din punct de vedere al performantei am foarte putine sa-i reprosez. Are un procesor i5 de generatia a doua, o placa video dedicata de la ATI destul de buna pentru mine (ca nu prea ma joc cine stie ce, sunt mai retro asa). Laptopul a venit cu 4GB de memorie RAM de tipul DDR3, si desi scria in specificatii ca nu suporta mai mult de 6GB, eu am fortat putin mana si am mai pus inca 4GB. Acum am 8GB de memorie RAM si ar trebui sa le transmita cineva celor de la HP ca functioneaza… poate actualizeaza si ei specificatiile alea eronate. adata-ssd-premier-pro-sp900-256gb

Cu toate astea as mai face un upgrade, asa, pentru inima mea. As vrea sa-i pun un SSD! Nu vreau cine stie ce naveta spatiala, scumpa in draci, cu specificatii aberante care nu mi-ar folosi la nimic. Vreau un ADATA SSD Premier Pro SP900 de 256GB. De ce numai atat? Pentru ca imi ajung. Eu n-am fost niciodata unul din pasionatii aia care aduna tone de muzica, poze si filme pe hard-disk. Pozele mele sunt in cloud (fara argumente pro/contra) pe un storage platit la Google, muzica nu am deloc de cand cu YouTube, iar filmele… le trag, le vad, le sterg. Is as simple as that! In momentul de fata am aproape 200GB ocupati, tinand cont ca am o ferma de Team Fortress, Photoshop CS6 si tot soiul de alte minunatii.

De ce as vrea un SSD e destul de usor de ghicit: pentru viteza! In momentul de fata, inafara de placa video integrata care e folosita in modul power-saving, hard-diskul e veriga slaba a laptopului. E componenta care face un bottleneck al performantei si asta poate fi rezolvat cu un SSD decent. Am gasit componenta asta la One-IT in timp ce ma uitam dupa cu totul altceva. Ce-i drept e ca nu e tocmai ieftin sa dai 800 si ceva de lei pe asa ceva, dar eu zic ca daca ai nevoie de performanta (si eu chiar am), se merita sa investesti. Pana la urma tot calculul e castigul pe care ti-l poate aduce investitia asta si cand ma gandesc cat timp as castiga, parca se merita. Timpul inseamna bani, nu? Acum nu-mi mai pot urni gandul de la ideea ca trebuie sa-mi pun un SSD. Si intr-un alt articol am sa va povestesc si cum anume o sa reusesc, desi pare trivial, am o idee nastrusnica in cap!

Intre timp am gasit si un bug pe care ar trebui sa il transmit si celor de la One-IT: daca apesi pe butonul “Produse” iti da toate produsele de pe site. Ei bine daca vrei sa vezi toate marcile de produse si apesi acolo, in categoria filtrului “Marca” pe butonul “Mai multe” lista trece peste footer-ul site-ului si se tot duce. Va dati seama cate produse au baietii astia in magazin?!

As fi curios care e componenta voastra cea mai lenesa din laptop…? Sau ce va nemultumeste la el?

Asta e unul din articolele alea pe care le voi incepe cu “Se facea ca…” pentru ca de fapt povestea e mai veche, dar nu m-am gandit pana acum sa v-o povestesc si voua. Vazand totusi cat de profesionist reprezinta Adrian Nechifor (de la OrasulAuto) pe cei de la Moldotrans Auto, reprezentanta Seat din Iasi, m-am gandit sa ii trag un pic de urechi pe cei de la Mecatronics din Sibiu, dealerul autorizat Hyundai din Sibiu (si Alba Iulia). Si deci…Noul hyundai i20

Se facea ca am inceput anul cu o dorinta nebuna de a-mi schimba masina. Intre toate framantarile pamantului, m-am gandit la absolut toate variantele de la limita dintre posibil si imposibil pentru mine. Una din variante o reprezenta un Hyundai i20 nou-nout, la km 0 si cu toti cei 5 ani de garantie si revizii in posesia mea. Acum, daca se trezeste vreunu sa-mi zica sa-mi iau Volkswagen Golf SH, ii promit o pleasca… si astea nu se prescriu! Vroiam deci sa vad cum arata un Hyundai i20, cum te simti in unul si, bineinteles, cum te simti conducand unul. Nu poti sa zici ca faci complet cunostinta cu o masina dupa un test drive, dar cu siguranta trebuie sa fii un pic excentric sa-ti cumperi o masina pe care n-ai condus-o niciodata. Macar asa, de dragul sanatatii pietei, ar trebui sa stii cat de cat in ce investesti 10000 de euro, nu ?

Si ma duc la prietenarii astia care-s dealerul autorizat pe Sibiu (si Alba Iulia) al marcii Hyundai (si Mitsubishi), pe numele lor Mecatronics. Nici acum n-am aflat exact daca se scrie cu h sau fara h, dar eu am sa scriu cum vreau eu ca oricum nu-i de bine. Dupa ce ne-am dat binete, am inceput sa vorbesc cu prezentabila domnisoara din showroom despre modelul care ma intereseaza, modelul pe care mi l-as dori si ce mi-as permite de fapt. Conversatia a fost cam de calitatea unei discutii in autobuz despre vremea de afara. Tipa respectiva nu stia nimic legat de model, habar nu avea ce dotari are, cat costa, ce motorizare e, etc Pe scurt, praf. Nu m-a invitat sa ma urc, nu mi-a spus niciun atu al masinii si m-am dus de unu singur sa vad cat loc e in portbagaj, tipa era fix degeaba acolo.

Apoi arunc bomba: “M-ar interesa un test-drive cu modelul asta, intentionez sa-l achizitionez in curand si as vrea sa stiu cum merge.”

Pai sa vedeti, ca noi nu detinem o masina de test-drive pentru modelul asta. Intentionam sa ne cumparam una, dar inca nu a fost achizitionata. Nu avem nici la Alba Iulia, ca am fi putut sa o aducem de acolo. E intr-adevar cel mai bine vandut model si am vrea sa avem o masina a noastra pentru teste, dar momentan nu avem. Daca imi lasati un numar de telefon, va pot contacta cand avem masina.

Si uite asa, a trecut mai bine de o luna, Noul i20-ul este in continuare cel mai bine vandut model de la Hyundai in zona, dar reprezentanta tot nu m-a sunat sa ma anunte ca ar avea masina pentru test-drive. Probabil ca tot nu are. Dar acum stau si ma intreb, cum au cumparat oamenii aia masina daca nu au facut niciodata un test cu ea? Sau toti cei care au luat i20 in zona au testat masinile prietenilor din alta parte?! Nu ma prind…

Acum nici nu mai vreau masina aia, dar as vrea in continuare sa o testez. De fapt, as testa orice masina, dar acum mi-e frica sa mai intreb in Sibiu de test-drive, cine stie ce raspunsuri mai primesc…

February 25th, 2013

Service-uri auto in Sibiu

No Comments, masini, by QuadroQ.

De cand sunt in Sibiu am avut ghinionul de a sta cu masina prin service-uri mai mult decat am facut-o vreodata la Iasi. Probabil s-au adunat toate belele si s-au gandit sa isi arate toate coltii in decursul a 6 luni. Dar nu-i nimic, masina e veche si isi cere ingrijirea. Dupa atata prietenie de nadejde chiar n-as putea sa-i refuz cel mai bun tratament. Problema e ca eu nu cunosc in Sibiu niciun service auto… asa ca am mers la intamplare si pe auzite.

Primul mecanic pe care l-a vazut masina a fost un tip care are atelierul pe  Calea Turnisorului, chiar primul de la rondul cu Sos. Alba Iulia. Trec zilnic pe acolo dar niciodata nu am retinut cum se numeste service-ul. Omul mi-a schimbat toba, o operatie relativ simpla, dar a fost super eficient si a avut un pret rezonabil. Singura mea problema a fost ca programul atelierului cam coincide cu al meu… iar mie mi-e foarte greu sa ajung intre 8 si 17 la service fara sa imi incurc programul de servici. Dar repet, omul e meserias iar pretul e de foarte bun simt. Recomand.

Al doilea service vizitat a fost Sigemo, de la celalalt capat de oras. Am fost acolo pentru ITP. Inspectorul pentru ITP e un domn mai in varsta de-o cinste pe care rar o sa o mai intalniti la oameni in postura asta. Mi-a zis exact ce-i in neregula, ce trebuie facut si mi-a trecut masina “pe bune” si fara spaga. Din nou simt nevoia sa repet, ca sa nu treaca neobservat: fara spaga.

Problema a fost ca am avut de facut niste reparatii la frane si daca tot eram la Sigemo am zis ca poate se ocupa tot ei si de asta. A durat incredibil de mult, mecanicul ala mi-a zis ca ii tot veneau piesele proaste de la furnizor si in final zicea ca nu mai are de unde sa ia piese si deci n-are ce sa-i faca. Era dispus sa-mi dea masina inapoi asa cum i-am lasat-o, dar bineinteles fara ITP (mosuletul n-o trecea asa). Era inainte de Craciun, iar mie imi trebuia masina numaidecat. Am facut o vizita inutila pana acolo ca sa-mi arate piesele si totul s-a rezolvat cu intrebarea “De la Unix ati comandat?”. Bineinteles ca nu, de aici si mizeriile de piese pe care le primea. Reparatia s-a terminat dupa 2 sau 3 saptamani si cu un cost de-ti cad plombele pentru ca “s-a rupt blocul de lumini”. Blocul meu de lumini era rupt si lipit… era asa de-un an de zile si de atunci nu s-a mai rupt niciodata, pana sa puna mana mecanicul de la Sigemo. Cel mai frumos a fost ca a comandat altul fara sa ma intrebe daca sunt dispus sa-l platesc (140 ron) si care nici macar nu e modelul meu, cu lumini de ceata. Asa ca eu acum sunt nevoit sa merg mereu cu luminile de ceata aprinse, spre disperarea soferilor din spate (noroc ca n-am si proiectoare). Concluzia: Nu recomand Sigemo pentru reparatii ci doar pentru un ITP curat. masina_in_reparatie

Al 3 lea service mi s-a parut cel mai profesionist. Se numeste AutoStevi de pe str. Magheranului din cartierul Terezian. Mi s-a parut extraordinara comunicarea pre-service, din timpul reparatiilor si modul foarte elegant in care am fost tratat cand m-am dus acolo. Despre pret pot sa spun ca sunt multumit. Am scapat destul de ieftin pentru un schimbat de ambreiaj, avand in vedere ce auzeam prin jur… Chiar sunt foarte multumit de treaba pe care mi-au facut-o la masina si de experienta ca si client per total. Recomand din toata inima sa mergeti la Auto Stevi (da` sunati inainte) ca acolo is oameni care stiu sa faca treaba la masini. Va zic doar atat, is mecanici din tata-n-fiu si e afacerea familiei, deci au maxima grija de afacerea lor. Sunt niste oameni carora chiar le pasa “cum merge treaba” si se vede ca-s foarte pasionati de domeniu. Asta nu e doar o meserie care s-a nimerit, e bratara de aur mostenita!

Daca mai stiti vreun service care merita mentionat, lasati un comentariu, va rog!

February 24th, 2013

Scapa de griji

No Comments, viata, by QuadroQ.

Castiga la loto! Glumesc, nici asta nu te va scapa de griji pentru ca suntem obisnuiti sa ne facem griji in orice situatie. Grijile sunt un prost obicei la care societatea lucreaza intens inca din adolescenta. Iti amintesti oare ca inainte sa fii adolescent nu aveai nicio grija? Si ce s-a imtamplat?

Societatea ne dezvolta cultul grijilor intr-o conspiratie bolnavicioasa care face lumea sa se invarta. A, credeati ca banii fac pamantul sa se invarta? Pai e cam aceeasi chestie: fericirea este in ziua de astazi asimilata cu banii. Trebuie sa cheltuim pentru a scapa de griji si ne facem griji pentru banii pe care-i cheltuim. E un perpetuum mobile perfect creat probabil de cineva cu o gandire supra-omeneasca. Ne agitam intr-un prezent continuu, conditionandu-ne fericirea de inturarea si trecerea unor obstacole neplacute precum munca, durerea, misterul, etc. In final, daca am reusi sa ne limpezim si sa mai renuntam la aceste griji, am fi poate… mai fericiti!

Ideea ca grijile ajuta la ceva e un pic subreda in sensul ca exista o singura grija constructiva si aia e un reflex de primat pe care oricum il avem… E acel tip de grija de moment care ne face sa distingem un pericol atunci cand acesta apare si sa decidem daca-l putem infrunta sau trebuie sa ne caram urgent. Dar asta e o chestiune de fractiuni de secunda in care ne punem totusi problema daca e ceva in neregula, apoi trece.

griji

Celalalt tip de grija e una pe care o creem si prelungim singuri, psihologica si inchipuita. Adica? Pai nu exista, nu va exista sau nu mai exista demult un pericol, dar noi ne gandim cum am rectiona in situatia aceea periculoasa. Punem corpul si mintea in situatia de mai sus, dar fara sa existe stimulul extern. Totul e generat de noi insine ca un antrenament bolnavicios (ca aia de se automutileaza). Asta degenereaza de multe ori in aparitia reala a pericolului asa cum spune si intelepciunea populara: “De ce ti-e frica, de aia nu scapi!” Grijile nu sunt decat handicapuri si piedici pe care ni le punem singuri. Grijile nu ajuta niciodata.

Cum scapam totusi de griji? Exista mai multe tehnici de “relaxare” a propriei fiinte. Cea mai comica dintre ele mi se pare cea in care folosesti amanarea grijilor. Iti scrii frumusel pe o foaie de hartie de fiecare data cand iti generezi o grija. Si te convigi singur, ca te vei ingrijora de lucrul respectiv mai tarziu. De cele mai multe ori, cand revii asupra listei de griji, majoritatea oricum nu mai sunt valabile. Te-ai scapat astfel de niste griji fara sa-ti pui fiinta in situatia respectiva, mental.  Eu chiar folosesc tehnica asta de multe ori cand mi se pare ca “pot lua o decizie cand va veni momentul”…

O alta tehnica e sa-ti dai seama ca nu poti nega o grija. Trebuie sa o lasi pur si simplu sa se “duca pe apa sambetei”. Cu cat incerci sa negi o grija, cu atat o aduci mai mult in atentia subconstientului. Daca incerci constient sa nu te uiti in jos cand esti pe o cladire inalta, cu siguranta vei fi tentat sa nu te uiti in jos. E ca si cum ai avea pedalele de la masina legate, daca franezi, accelereaza… nu poti decat sa ridici piciorul de pe pedale si sa lasi totul intr-o stare cat mai calma. Nu te gandi sa nu te ingrijorezi, caci te vei ingrijora… lasa lucrurile asa cum sunt si eventual foloseste tehnica 1.

Acum, eu nu sunt niciun soi de guru psiholog, dar am observat pe propria piele cate griji ar fi trebuit sa-mi fac inutil daca ma luam dupa cei din jur. Da, factorul social creaza griji artificiale, iar doua dintre ele suna asa:

  1. Daca nu-ti faci griji nu esti indeajuns de matur. Fals. Daca iti faci griji inseamna ca nu ti-ai facut niciun plan. Daca ai un plan, abia atunci esti un om matur. Daca iti faci pur si simplu griji esti un paranoic!
  2. Ce-o sa creada ceilalti despre mine? Asta e cea mai stupida grija pe care a inventat-o societatea: grija altuia. Si ea se transpune in indivizi mai des decat ar fi cazul. Ca nici macar nu e grija ta… e grija altuia pentru tine care se transforma in grija ta vis-a-vis de opinia celuilalt. Pai ce facem aici, inmultim grijile si le impartim?

De cele mai multe ori e bine sa lasi deoparte grijile si sa actionezi mai mult… daca mi-ar putea citi si mie cineva textul asta cu voce tare, va rog… se pare ca in anumite contexte cu ochi frumosi nu sunt capabil sa urmez ceea ce stiu si aplic in restul timpului :)